„Și nu te panichează inteligența artificială? Dacă e capabilă să scrie orice, mai are vreun sens să ne mai chinuim să scriem?”
Am fost întrebată asta de curând.
Nu mi-e teamă de inteligență artificială. Nu. Și nu pentru că aș ignora capacitățile sale, ci pentru că-i cunosc foarte bine granițele. Știu ce-i imposibil să facă.
Da… poate imita orice stil literar.
Dar nu știe cum e să lași un rând gol pentru că acolo ai rămas fără aer. Oricât de rapid ar procesa informația, nu va ști niciodată parfumul unei cafele vărsate pe marginea unei cărți devorate pe balcon, în lumina blândă a dimineții. Nu va înțelege niciodată cum e să rupi o pagină pentru că n-ai avut curaj s-o recitești.
Inteligența artificială poate produce texte impecabile, fără cusur.
Dar nu s-a răzgândit niciodată în mijlocul unei fraze.
N-a apăsat niciodată „delete” cu inima strânsă.
Omul lasă urme în text.
Urme de viață. De teamă. De curaj. De renunțări. De reînceputuri.
O frază care curge și se frânge, exact ca respirația celui care a scris-o.
Ori toate astea… pur și simplu le simți.
Chiar dacă nu le vezi ca cititor.
Textele născute din suflet de om au o vibrație aparte.
Sunt poate imperfecte, șlefuite de ezitări, împiedicări, fraze când prea lungi, când prea scurte. Unele sfidează orice regulă gramaticală. Dar în fiecare cuvânt pulsează o emoție autentică.
Ating.
Pentru că nu vin din calcule.
Vin dintr-un loc în care lucrurile au fost trăite, nu doar procesate.
Pentru că adevărata frumusețe — aia care nu poate fi optimizată —
încă e între oameni.
Încă se scrie de om.
Încă se trăiește, nu se generează.
Un text scris de un om nu doar comunică.
Te privește. Te mișcă.
Și, uneori, te oprește din goana ta. Te face să murmuri în gând: „Parcă am simțit și eu asta, dar n-am știut cum so spun.”
Nu mă tem de AI, ba chiar îl văd ca pe un ajutor prețios, un fel de asistent super-atent care îmi corectează textele. Dar de aici și până la a crede că ar putea lua locul unui om… e o diferență uriașă. Îl privesc mai degrabă ca pe o unealtă incredibil de performantă, un instrument uimitor de precis și rapid, similar unei pensule fine sau unui instrument muzical complex. Însă, la fel ca acestea, au nevoie de un artist în spate, de un om cu sensibilitate și viziune, pentru a crea ceva cu adevărat magic.