Nu sunt mereu consilier.
Uneori sunt doar om sau mamă sau soție.
Care scrie, rătăcește pe cărări de munte, iubește liniștea și nu are toate răspunsurile.
Locul în care mă regăsesc când nu trebuie să știu, să repar, să explic.
August e luna în care România își adună, neoficial și pentru puțin timp, copiii plecați prin lume, îi vezi pe șosele, prin sate, prin parcările supermarketurilor, mașini cu numere de Italia, Spania, Germania, Franța, Anglia, porți care stau iar deschise până seara târziu, curți care au din nou glasuri, bunici care aleargă după nepoți într-o … Read more
„Și nu te panichează inteligența artificială? Dacă e capabilă să scrie orice, mai are vreun sens să ne mai chinuim să scriem?” Am fost întrebată asta de curând. Nu mi-e teamă de inteligență artificială. Nu. Și nu pentru că aș ignora capacitățile sale, ci pentru că-i cunosc foarte bine granițele. Știu ce-i imposibil să facă. … Read more
Nu știu momentul exact când am învățat lecția amară a abandonului. Poate au fost niște brațe dragi ce, într-o zi, n-au mai venit să mă ridice. Poate a fost acea voce caldă ce brusc a amuțit. Sau poate mai târziu, când un prieten drag n-a mai vrut să mă strângă de mână. Ori poate când … Read more