Nu sunt mereu consilier.
Uneori sunt doar om sau mamă sau soție.
Care scrie, rătăcește pe cărări de munte, iubește liniștea și nu are toate răspunsurile.
Locul în care mă regăsesc când nu trebuie să știu, să repar, să explic.
„Și nu te panichează inteligența artificială? Dacă e capabilă să scrie orice, mai are vreun sens să ne mai chinuim să scriem?” Am fost întrebată asta de curând. Nu mi-e teamă de inteligență artificială. Nu. Și nu pentru că aș ignora capacitățile sale, ci pentru că-i cunosc foarte bine granițele. Știu ce-i imposibil să facă. … Read more
Nu știu momentul exact când am învățat lecția amară a abandonului. Poate au fost niște brațe dragi ce, într-o zi, n-au mai venit să mă ridice. Poate a fost acea voce caldă ce brusc a amuțit. Sau poate mai târziu, când un prieten drag n-a mai vrut să mă strângă de mână. Ori poate când … Read more