9 ateliere interactive de comunicare asertivă și dezvoltare emoțională pentru copii + 1 atelier bonus pentru părinți. Copiii de azi au la îndemână informații nelimitate. Știu să se descurce pe tablete și jocuri online, dar nu știu întotdeauna să spună simplu: „Sunt supărat.” „Am nevoie de ajutor.” Și atunci… se închid în ei, ridică tonul, … Read more
Se tot vorbește despre copiii „răi”. Veșnic obraznici, agitați și nerecunoscători. Ei bine, azi, pe vremea asta ploioasă, simt nevoia să pun puțin lupa și pe cei „buni”. Prea buni. Pentru că, bine zice vorba aceea veche, „așa-i rău, da nici așa nu-i bine”. De ajutor, cu un zâmbet constant, niciun protest. De la teme … Read more
Te-am văzut. Știu că poate n-ai plâns atunci. Că ai înghețat. Uneori, rușinea nu țipă. Doar te strânge în piept și nu te mai lasă să respiri. Vreau să-ți spun că nu ai greșit.Nici cu rochia.Nici cu autograful cerut lui Selly.Nici cu tăcerea. Când cineva mare strigă să nu-l faci de râs, de fapt, vorbește … Read more
Azi, 28 aprilie 2025, în Spania, Portugalia și sudul Franței, lumina s-a stins. O pană de curent masivă a încremenit orașele – internetul a amuțit, trenurile s-au oprit, spitalele și aeroporturile au rămas suspendate în întuneric. Pentru câteva ore, lumea modernă s-a văzut așa cum este: fragilă, ca un castel de nisip sub lovitura primului … Read more
„Și nu te panichează inteligența artificială? Dacă e capabilă să scrie orice, mai are vreun sens să ne mai chinuim să scriem?” Am fost întrebată asta de curând. Nu mi-e teamă de inteligență artificială. Nu. Și nu pentru că aș ignora capacitățile sale, ci pentru că-i cunosc foarte bine granițele. Știu ce-i imposibil să facă. … Read more
Nu știu momentul exact când am învățat lecția amară a abandonului. Poate au fost niște brațe dragi ce, într-o zi, n-au mai venit să mă ridice. Poate a fost acea voce caldă ce brusc a amuțit. Sau poate mai târziu, când un prieten drag n-a mai vrut să mă strângă de mână. Ori poate când … Read more
Uneori vin și pleacă, alteori se transformă în mici monstruleți care ne chinuie. Și uite-așa, încet-încet, se strecoară și se cuibărește în mintea noastră… îngrijorarea. N-am încercat s-o judecăm. Doar să-i punem câteva întrebări. Cu umor și curiozitate. Să vedem dacă vine dintr-o mare plină de rechini… sau e doar o băltoacă. Am luat la … Read more
Există o tristețe care nu se vede. Nu plânge. Nu strigă. Se așază încet, ca praful pe obiectele uitate. Este tristețea de a vedea cum un om, oricât l-ai iubi, rămâne același. Nemişcat în rănile lui. Încăpățânat în tăcerile lui. Pietrificat în ceea ce nu vrea sau nu poate să vindece. La început, te agăți … Read more
Când oferi încredere, oferi ceva din tine. Nu un gest. Nu o promisiune. O parte vie. O rană care șoptește: „Te las să intri.” Îți dai drumul inimii ca unui pom în aprilie. Întinzi mâinile spre lumină. Înflorești. În sfârșit. După ierni lungi, după frici și tăceri, îndrăznești să crezi că e loc pentru frumusețe. … Read more
Am vorbit despre curaj. Curajul de a cere. Curajul de a spune: „Și eu contez.” Despre cum, uneori, nu lipsa drepturilor ne înfrânge, ci lipsa curajului de a le cere. Am observat cum minciuna doare mai tare când ne atinge direct și cum se estompează când nu e despre noi. Am vorbit despre cum stăm … Read more